* Cancerul *

         Majoritatea ne-am izbit de acest cuvânt, fie că l-am auzit sau vazut la ştiri, ne-a spus o cunoştinţă despre el, fie că am citit pe internet, despre această boală grea şi meschină, care nu face nicio diferenţă între oameni atunci când îi loveşte. Termeni ca tumoră, neoplazie, neoplasm, malignitate, sunt folosiţi ca sinonime pentru a denumi cancerul. Din nefericire, această maladie poartă cu ea conotaţii şi încărcături emoţionale negative în orice context ar fi ea întâlnită. La momentul actual al dezvoltării şi cercetării ştiinţifice, nu există certitudinea cauzei apariţiei acestei boli, excepţie fiind cancerul pulmonar, a cărui cauză este strâns legată de cea a consumului de ţigarete şi unele tipuri de cancer de col uterin, sau unele tipuri de cancere aparţinând capului şi gâtului, în care infecţia cu anumite tulpini de virus HPV este necesară, dar nu suficientă, pentru a favoriza apariţia acestora.

        "De ce se îmbolnăvesc oamenii de cancer ?" este o întrebare la care nimeni nu are un răspuns sigur şi de aceea subiectul suscită interes şi nenumărate speculaţii în jurul său. Nu exista decât semne vagi ale apariţiei cancerului, iar când este desoperit, este deja într-un stadiu deja avansat, în care tratamentele nu mai sunt la fel de eficiente dacă ar fi aplicate în stadii de început. Motivul pentru care mai este numit "boala cu o mie de feţe" este faptul că nu doare, semnele şi simptomele cancerului fiind adesea silenţioase, mimând afecţiuni peste care trecem uşor cu vederea. Durerile apar deja în stadii destul de avansate, atunci când boala a crescut destul şi invadeaza în vecinatate, sau poate chiar la distanţă.

        Aproximativ fiecare organ poate fi afectat de boală, începând de la piele, cap, gât, muşchi, stomac, ficat, intestine, rinichi, vezică, aparatele reproducătoare masculine şi feminine, glande şi nu în ultimul rând, plămânii şi glandele mamare.

Glanda tiroidă 

         Are forma de fluture (doi lobi, de dimensiunea degetului mare), se afla la baza gatului, in fata traheei, sub marul lui Adam, si are circa 30 de grame. Cancerul tiroidian apare ca urmare a unei mutatii in structura ADN-ului celulelor tiroidiene, care duce la inmultirea necontrolata a acestora si la formarea de tumori.

Iodul este mineralul esential pentru activitatea tiroidei si este folosit pentru a produce doi din cei trei hormoni tiroidieni: tiroxina (numita si T4, deoarece contine 4 atomi de iod) si triiodotironina (T3, deoarece contine 3 atomi de iod). Al treilea hormon, numit calcitonina, este secretat de celule specifice, parafoliculare, si are rol in reglarea nivelului de calciu si fosfor in organism.

Sunt două afecțiuni frecvente asociate tiroidei, în afara de cancerul tiroidian:

1. Hipotiroidismul

Când glanda nu produce suficienti hormoni, efectul imediat fiind incetinirea metabolismului asociat cu oboseala persistenta, depresie, acumulare de kilograme, constipatie si piele uscata;

2. Hipertiroidismul

Când glanda produce prea multi hormoni; este, de obicei, provocat de o afectiune tiroidiana preexistenta (medicamente, exces de iod, cancer tiroidian) si se manifesta prin glanda tiroida marita, insomnie, intoleranta la caldura, tahicardie, oboseala, schimbari de dispozitie, transpiratie in exces, scadere inexplicabila in greutate, sete continua, apetit alimentar crescut si scaune moi.

Despre cancerul tiroidian

     Cancerul tiroidian este acel tip de cancer care își are originea în celulele glandei tiroide. Glanda tiroidă este o structură anatomică cu rol în sinteza hormonilor, localizată în regiunea anterioară a gâtului. Celulele glandei tiroide suferă modificări succesive sub acțiunea a mai mulți factori, care, în final, duc la apariția unei prime celule neoplazice. Aceasta se multiplică necontrolat, invadând mai întâi structurile glandulare învecinate și ulterior împrăștiindu-se în corp. 

Există patru tipuri de cancer tiroidian:

Cauze

     Deși au fost cercetați numeroși factori, nu au putut fi identificate în totalitate cauzele de apariție a cancerului tiroidian. Totuși, există anumiți factori care cresc riscul de apariție a acestui tip de cancer.

Factori de risc

- inflamația tiroidei - tiroidita;

- gușa tiroidiană;

- rude de gradul I cu cancer tiroidian: dacă părinții sau frații au avut cancer de tiroidă, există un risc mai mare de a dezvolta această boală;

- expunerea, în copilărie, la radiații ionizante (ex: radioterapie în zona tiroidei);

- obezitatea;

- polipoza adenomatoasă familială (boală ereditară);

- acromegalia (boală congenitală în care corpul produce mai mulți hormoni de creștere decât este necesar);

- dieta scăzută în iod.

       Este de reținut, totuși, că o funcționare ușor accelerată sau ușor încetinită a glandei tiroide NU reprezintă factori implicați în apariția cancerului la acest nivel.

Simptome

           Simptomele cancerului tiroidian sunt variate, în funcție de faza evolutivă. De cele mai multe ori, pacienții se prezintă cu una sau mai multe dintre următoarele semne:

- umflătură la nivelul porțiunii anterioare a gâtului, care crește mai mult sau mai puțin rapid în dimensiuni;

- umflarea porțiunii anterioare a gâtului;

- durere la nivelul feței anterioare a gâtului, care poate să iradieze în sus, către ureche;

- tulburări la înghițit;

- tulburări de respirație;

- tuse persistentă, care nu este cauzată de răceală;

- scădere în greutate (în fazele avansate);

- tulburări neurologice (în cazul metastazelor localizate în creier);

- dureri osoase sau chiar rupturi atraumatice ale oaselor (în cazul prezenței metastazelor osoase).

Diagnosticare

Diagnosticul cancerului tiroidian presupune două etape:

1. Diagnosticul de certitudine: stabilește tipul de celulă care alcătuiește tumora tiroidiană și se realizează prin intermediul unei biopsii efectuată, de cele mai multe ori, de un medic endocrinolog;

2. Diagnosticul stadial: stabilește extensia reală a bolii și cuprinde trei etape:

     - Evaluarea extensiei tumorale locale (categoria de T): prin ecografie tiroidiană, computer tomografie (CT) / rezonanță magnetică nucleară (RMN) a regiunii cervicale, scintigrafie tiroidiană;

     - Evaluarea extensiei limfatice (categoria de N): prin ecografie tiroidiană, computer tomografie (CT) / rezonanță magnetică nucleară (RMN) a regiunii cervicale;

     - Evaluarea extensiei la distanță (categoria de M): CT de torace și, la nevoie, scintigrafie osoasă, CT / RMN cerebral, PET-CT etc.

Analizele de sânge sunt o parte importantă din diagnosticul cancerului tiroidian:

TSH: hormonul stimulator tiroidian;

T3, T4: hormonii tiroidieni;

Tireoglobulina: o proteină produsă de glanda tiroidă și folosită pentru verificarea eficienței tratamentelor aplicate;

CEA: antigenul carcinoembrionar (marker care poate fi crescut în unele forme de cancer de tip medular și care poate ajuta la monitorizarea evoluției bolii).

Tratament

Tratamentul cancerului tiroidian folosește mai multe tipuri de terapii:

- Tratamentul chirurgical: presupune îndepărtarea parțială sau totală a glandei tiroide, în unele situații împreună cu ganglionii limfatici regionali invadați de tumoră sau cu riscul de a fi invadați;

- Radioterapia : folosește substanțe radioactive (iod radioactiv) pentru inactivarea celulelor tumorale. Iodul radioactiv se administrează în unități specializate de medicină nucleară, în condiții controlate, sub formă de pastile sau de substanțe administrate intravenos, după o pregătire adecvată a funcției glandei tiroide. În general, este necesară o singură administrare de iod radioactiv, rareori fiind necesare două doze. După administrarea substanței, pacientul trebuie să stea izolat o perioadă, pentru că este radioactiv.

În cazuri rare, când boala este extinsă dincolo de tiroidă iar răspunsul la radioterapia interstițială cu iod nu a fost cel scontat, se poate folosi radioterapia externă pentru inactivarea și distrugerea celulelor tumorale. Spre deosebire de terapia cu iod, radioterapia externă nu face necesară izolarea pacientului, acesta nefiind sursă de iradiere:

- Hormonoterapia: presupune administrarea unei substanțe pentru menținerea unui nivel scăzut de TSH, în completarea altor tratamente și doar în unele forme de cancer tiroidian;

- Chimioterapia: metoda terapeutică ce folosește citostaticele pentru distrugerea celulelor tumorale. Indicațiile chimioterapiei sunt limitate în cancerul tiroidian;

- Terapii țintite: indicate în anumite condiții, în cea mai mare parte a cancerelor tiroidiene. În funcție de tipurile de mutații de la nivelul celulelor neoplazice, va fi aleasă una dintre formele de terapii țintite. Acestea sunt ceva mai bine tolerate decât chimioterapia și pot fi folosite pentru perioade mai lungi de timp.

Asocierea și succesiunea terapiilor va fi stabilită pentru fiecare pacient în parte de o comisie alcătuită din endocrinolog, oncolog și radioterapeut și va lua în considerare: forma histologică, stadiul bolii, comorbiditățile pacientului, astfel încât tratamentul să fie perfect adaptat pacientului respectiv.

Complicații

Complicațiile cancerului tiroidian pot surveni prin două mecanisme:

- Prin progresia bolii: răgușeală, disfagie (dificultate la înghițit), dificultăți la respirație (dispnee), durere la nivelul gâtului;

- Prin recidiva bolii, când metastazele sau extensiile limfatice pot produce: durere, sângerare, dispnee.

Prevenție

Persoanele cu boli genetice, care sunt predispuse la cancer tiroidian, pot face o tiroidectomie, dar numai după o evaluare riguroasă a riscului personal.

De asemenea, în cazul persoanelor care stau în apropierea centralelor nucleare (pe o rază de mai puțin de 10 km), poate fi luată în considerare administrarea de pastile care să minimizeze efectul radiațiilor asupra corpului (potasiu), dar tot după o evaluare foarte riguroasă a beneficiilor și riscurilor expunerii la radiații.

Carcinomul papilar tiroidian

Carcinomul papilar tiroidian (PTC) este cel mai frecvent tip de cancer tiroidian, reprezentând aproximativ 80% din toate cazurile de cancer tiroidian. Glanda tiroidă, un organ vital în formă de fluture situat în partea din față a gâtului, joacă un rol important în reglarea proceselor metabolice din organism. Termenul "papilar" din nume provine de la aspectul celulelor canceroase la microscop; majoritatea tumorilor conțin proeminențe minuscule, asemănătoare degetelor, numite papile.

Care sunt simptomele

- Un nodul sau umflarea gâtului pe care o puteți vedea sau simți.

- Vocea se schimbă, ca răgușeală.

- Probleme la înghițire sau la respirație.

Ce cauzează carcinomul papilar tiroidian

Ceea ce cauzează carcinomul papilar tiroidian nu este pe deplin înțeles. Cu toate acestea, pare să implice o combinație atât de modificări genetice, cât și de factori de risc de mediu, cum ar fi expunerea la radiații ionizante și influențe alimentare. Acest tip de cancer este, de asemenea, mult mai frecvent la femeile tinere.

Cum se pune diagnosticul de carcinom papilar tiroidian

Diagnosticarea carcinomului papilar tiroidian începe de obicei cu o vizită la medicul dumneavoastră, care vă poate simți gâtul pentru orice noduli neobișnuit. Dacă găsesc ceva suspect, ar putea comanda o ecografie, care utilizează unde sonore pentru a crea o imagine a glandei tiroide. Acest lucru îi ajută să vadă dacă există noduli (bulgări) care au nevoie de o privire mai atentă.

Standardul de aur pentru diagnosticarea carcinomului papilar tiroidian este totuși a biopsie prin aspirare cu ac fin (FNAB). Aceasta implică utilizarea unui ac foarte subțire pentru a preleva o mică probă de țesut din nodul. Proba este apoi examinată la microscop pentru a verifica dacă există celule canceroase. După ce se pune diagnosticul, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei părți sau a întregii glande tiroide.

Variante ale carcinomului papilar tiroidian

Nu toate carcinoamele tiroidiene papilare sunt la fel. În patologie, termenul "variantă" se referă la subtipuri de carcinom papilar tiroidian care diferă prin aspectul lor la microscop, comportamentul și, uneori, răspunsul la tratament. Unele variante cresc foarte lent și sunt mai puțin probabil să se răspândească, în timp ce altele pot fi mai agresive.

Înțelegerea variantei specifice a carcinomului papilar tiroidian pe care o are o persoană este crucială din mai multe motive. Ajută medicii să prezică modul în care s-ar putea comporta cancerul, să aleagă cel mai bun plan de tratament și să ofere cele mai precise informații despre prognostic. În esență, cunoașterea variantei dă o imagine mai clară asupra la ce să te aștepți și cum să o rezolvi. 

Carcinomul tiroidian folicular

Carcinomul tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat este un tip de cancer tiroidian. Tumora este numită "încapsulată" deoarece este separată de cea normală glanda tiroida printr-o bandă subțire de țesut numită a capsulă tumorală. "Angioinvaziv" înseamnă că celulele canceroase au fost găsite în cel puțin un vas de sânge în afara tumorii.

Diagnosticul de carcinom tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat poate fi pus doar după ce întreaga tumoră este îndepărtată și trimisă la un patolog pentru examinare. Aceasta implică, de obicei, îndepărtarea chirurgicală a unui lob al glandei tiroide, deși uneori întreaga glanda tiroidă este îndepărtată. Acest diagnostic nu poate fi pus după o procedură mai puțin invazivă numită a biopsie prin aspirare cu ac fin (FNAB).

Stadiul patologic al carcinomului tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat se bazează pe sistemul de stadializare TNM, un sistem recunoscut la nivel internațional, creat inițial de Comitetul mixt american pentru cancer. Acest sistem folosește informații despre tumora primară (T), noduli limfatici (N) și îndepărtat metastatic boala (M) pentru a determina stadiul patologic complet (pTNM). Patologul dumneavoastră va examina țesutul prezentat și va da fiecărei părți un număr. În general, un număr mai mare înseamnă o boală mai avansată și o boală mai gravă prognoză.

Stadiul tumoral (pT) pentru carcinomul tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat

Carcinomul tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat primește un stadiu tumoral între 1 și 4, în funcție de dimensiunea tumorii și de prezența celulelor canceroase în afara tiroidei.

T1 – Tumora este mai mică sau egală cu 2 cm și celulele canceroase nu se extind dincolo de glanda tiroidă.

T2 – Tumora este mai mare de 2 cm dar mai mică sau egală cu 4 cm și celulele canceroase nu se extind dincolo de glanda tiroidă.

T3 – Tumora este mai mare de 4 cm OR celulele canceroase se extind în mușchii din afara glandei tiroide.

T4 - Celulele canceroase se extind la structuri sau organe din afara glandei tiroide, inclusiv traheea, laringele sau esofagul.

Stadiul nodal (pN) pentru carcinomul tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat

Carcinomul tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat primește un stadiu nodal de 0 sau 1 pe baza prezenței sau absenței celulelor canceroase într-un ganglionilor limfatici și localizarea ganglionilor limfatici implicați.

N0 – Nu au fost găsite celule canceroase în niciunul dintre ganglionii limfatici examinați.

N1a – Celulele canceroase au fost găsite în unul sau mai mulți ganglioni limfatici de la nivelurile 6 sau 7.

N1b – Celulele canceroase au fost găsite în unul sau mai mulți ganglioni limfatici de la nivelurile 1 până la 5.

– Niciun ganglion limfatic nu a fost trimis la patologie pentru examinare.

Stadiul metastatic (pM) pentru carcinomul tiroidian folicular angioinvaziv încapsulat

Carcinomului tiroidian folicular minim invaziv i se administrează un stadiu metastatic de 0 sau 1 pe baza prezenței celulelor canceroase la un loc îndepărtat din organism (de exemplu plămânii). Stadiul metastatic poate fi determinat numai dacă țesutul dintr-un loc îndepărtat este trimis pentru examinare patologică. Deoarece acest țesut este trimis rar, stadiul metastatic nu poate fi determinat și este listat ca MX.

Carcinomul medular tiroidian 

Tumora pornește de la celulele C specializate care se găsesc în mod normal în glanda tiroidă.

Celulele C (numite și celule parafoliculare) sunt un tip de celula neuroendocrină care produc un hormon numit calcitonină. Calcitonina este foarte importantă deoarece ajută organismul să regleze nivelul de calciu din sânge. Celulele C se găsesc în toată glanda tiroidă ca celule unice sau în grupuri mici.

Cel mai frecvent simptom al carcinomului tiroidian medular este un nodul nedureros la nivelul gatului. La fel ca celulele C normale, celulele C din carcinomul medular tiroidian produc un hormon numit calcitonină. Producția crescută de calcitonină de către tumoră poate determina unii pacienți să aibă niveluri scăzute de calciu în sânge. Pacienții cu niveluri crescute de calcitonină pot prezenta simptome precum diaree și înroșirea feței.

Pentru majoritatea pacienților diagnosticați cu carcinom tiroidian medular, cauza rămâne necunoscută, deși o combinație de modificări genetice și factori de mediu joacă probabil un rol. Unii pacienți, totuși, se nasc cu modificări genetice specifice despre care se știe că cauzează carcinom tiroidian medular. Deoarece aceste modificări genetice pot provoca și alte tipuri de tumori, ele se numesc a Sindromul.

Cel mai frecvent sindrom asociat cu carcinomul medular tiroidian este neoplazia endocrină multiplă (MEN). Există trei tipuri de sindrom MEN (numerotate 1, 2 și 4) și carcinomul medular tiroidian este mai probabil să se dezvolte la pacienții cu tip 2.

Când se efectuează imunohistochimia pe carcinomul medular tiroidian, celulele tumorale arată de obicei următoarele rezultate:

Cancerul tiroidian anaplazic:

Cancerul tiroidian anaplazic este un cancer extrem de agresiv, cu un prognostic general negativ, cu o supraviețuire mediană de aproximativ 5 luni și cu mai puțin de 20% dintre pacienți supraviețuind un an de la momentul diagnosticului.

Carcinomul tiroidian anaplazic, cunoscut și sub denumirea de carcinom tiroidian nediferențiat, este o tumoare malignă rară, foarte agresivă, reprezentând 2 până la 3% dintre toate neoplasmele glandei tiroide, apărând în intervalul de vârstă cuprins între 60 și 70 de ani. Din păcate, acest tip de cancer nu poate fi vindecat.

Oamenii de știință încă nu știu cauza exactă a cancerului tiroidian anaplazic. Se presupune că majoritatea cancerelor anaplazice au ca punct de plecare cancerele tiroidiene diferențiate de origine foliculară care suferă un proces de diferențiere. Mai mult de 80% dintre cancere se dezvoltă la persoane cu gușă preexistentă, adesea în "umbra" unui cancer tiroidian bine diferențiat, nediagnosticat. Procesul de dediferențiere se asociază cu procese complexe de deleție în regiuni multiple cromozomiale, care au drept consecință o pleiadă de modificări genetice cu impact asupra ciclului celular.

Unele mutații se regăsesc și în cancerele tiroidiene diferențiate, așa cum sunt mutațiile BRAF și RAS, ceea ce a condus la ideea că mutația acestor gene ar putea fi un eveniment precoce în cadrul carcinogenezei. De asemenea, mutațiile PIK3CA și PTEN se regăsesc atât în carcinoamele diferențiate, cât și în cele anaplazice. Varianta mutantă a genei PIK3CA, precum și activarea aberantă a caii PI3K/Akt se întâlnesc în peste 50% din totalul cancerelor anaplazice. Pe de altă parte, mutațiile genei supresoare TP53 se întâlnesc aproape exclusiv în carcinoamele anaplazice și ar putea reprezenta un eveniment tardiv în cadrul procesului de diferențiere.

Factorii de risc pentru cancer tiroidian anaplazic includ grupa de sânge B și gușa. Mai mult, pacienții cu cancer tiroidian slab diferențiat cu următoarele caracteristici tind să prezinte constatări clinico-patologice mai complicate și mai severe: vârsta înaintată, pacient de sex masculin, boală loco-regională avansată și metastaze la distanță. Majoritatea pacienților cu cancer anaplazic prezintă o formațiune tumorală tiroidiană cu creștere rapidă (de multe ori, timpul de dublare este de câteva zile) și cu simptome secundare date de compresiunea structurilor anatomice de vecinătate, precum dispneea, disfagia sau dureri în regiunea gâtului.

Simptomele sunt date de invazia tumorală în structurile cervicale cum ar fi invazia nervului laringeu recurent, care se manifestă clinic prin răgușeală, invazia lanțului parasimpatic cu simptome reunite în cadrul Sindromului Claude Bernard Horner sau infiltrarea carotidei cu stroke, hemoragie sau hematom.

Diagnosticul de certitudine este bioptic. Biopsia se efectuează fie cu ac fin, fie se recurge la biopsie cu ac gros sau biopsie deschisă, în cazul în care procedura cu ac fin este neconcludentă.

Aprecierea extensiei bolii se efectuează cu proceduri imagistice de înaltă performanță de tip Computer Tomograf, Rezonanță Magnetică Nucleară sau Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET). Informațiile furnizate de ecografia tiroidiană, examenul CT sau RMN sunt esențiale pentru aprecierea criteriilor de operabilitate.

Adesea, în cadrul analizelor uzuale se evidențiază leucocitoza sau hipocalcemia. De asemenea, adesea nivelul hormonilor tiroidieni serici este crescut.

Diagnosticul diferențial include cancerul tiroidian diferențiat, carcinomul tiroidian medular, limfomul malign non Hodgkin, extensia tiroidiană a unui cancer laringian, melanom malign metastatic etc.

Toate persoanele cu cancer tiroidian anaplazic sunt diagnosticate în stadiul IV din cauza naturii agresive a acestei tumori. Există trei sub-etape, inclusiv:

Stadiul IV A: cancerul este prezent doar în tiroidă. Acesta este cazul în aproximativ 10% dintre diagnostice.

Stadiul IV B: cancerul este prezent în tiroidă și gât (de obicei ganglionii limfatici), dar nu și în alte părți ale corpului. Acesta este cazul în aproximativ 40% dintre diagnostice.

Stadiul IV C: cancerul este prezent în tiroidă, precum și în alte părți ale corpului, cum ar fi oasele, plămânii sau creierul. Acesta este cazul în aproximativ 50% dintre diagnostice.

Tratamentul chirurgical rămâne principala opțiune terapeutică în cancerele localizate. Principalele provocări ale chirurgiei cancerului tiroidian anaplazic rămân, pe de o parte, rezecabilitatea, iar pe de altă parte, prezervarea căilor aeriene. Traheostoma, în general, se evită și se recurge la ea doar în condițiile insuficienței respiratorii acute, a tumorilor voluminoase care nu beneficiază de intervenție de debulking sau în cazul de dispnee moderată care nu răspunde la corticoizi.

Stenturile traheale pot fi utile în menținerea permeabilității traheale în zona mediană a acesteia și mai puțin în zona subglotică.

Intervenția chirurgicală se inițiază numai după o stadializare riguroasă. De fiecare dată când este posibil, chiar în stadii avansate, IVa și IVb se recurge la tiroidectomie totală și disecție extinsă a ganglionilor laterocervicali și centrali. În anumite situații, cum e cazul tumorilor avansate local, se recurge la radioterapie neoadjuvantă pentru downstaging.

Medicul va recomanda probabil o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, cu excepția cazului în care pacientul are alte afecțiuni care ar face intervenția chirurgicală prea riscantă. Operația de debulking este cea mai frecventă procedură în tratamentul cancerului tiroidian anaplazic. Aceasta implică îndepărtarea chirurgicală a cât mai mult posibil din tumoră, în special a oricărei părți a tumorii care amenință căile respiratorii, cu scopul de a conserva laringele. 

Radioterapia este o formă de tratament a cancerului care utilizează radiații pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a le împiedica să se înmulțească. În caz de cancer tiroidian anaplazic, medicul poate indica un anumit tip de radioterapie numită radioterapie cu fascicul extern (EBRT). Aceasta direcționează cu exactitate razele X către zonele care trebuie tratate.

Chimioterapia, la fel ca și radioterapia, poate fi folosită în trei circumstanțe:

           1. Ca terapie neoadjuvantă pentru tumori anaplazice voluminoase, în vederea diminuării formațiunii tumorale, urmată de un act chirurgical curativ.
           2. Ca terapie adjuvantă după rezecția completă a tumorii sau în cazul unei tumori reziduale limitate.
           3. Ca terapie paleativă, în situații depășite din punct de vedere chirurgical, pentru ameliorarea simptomatologiei.

Medicamentele utilizate în chimioterapia pentru cancerul tiroidian includ taxanii (paclitaxel sau docetaxel), antraciclinele (doxorubicină) și analogii de platină (cisplatină sau carboplatină).

În ceea ce privește terapia adjuvantă, aceasta trebuie demarată imediat ce s-a produs vindecarea post chirurgicală, în general între 2 și 3 săptămâni postoperator. În majoritatea cazurilor se recurge la terapia combinată chimio-radioterapie.

Îngrijirea paliativă pentru cancer tiroidian anaplazic poate include plasarea unui tub în gât pentru a ajuta la respirație (traheostomie), plasarea unui tub de hrănire în stomac (sondă de gastrostomie sau tub G) și furnizarea de medicamente împotriva durerii.

Invazia locală a structurilor înconjurătoare are loc la aproape 70% dintre pacienți, așa cum s-a observat în serii mari: mușchi (65%), trahee (46%), esofag (44%), nervul laringian (27%) și laringe (13%). Metastazele ganglionare sunt o caracteristică la aproape 40% dintre pacienți.

Progresia cancerului tiroidian anaplazic este rapidă, iar majoritatea pacienților își pierd viața din cauza obstrucției locale a căilor respiratorii sau a complicațiilor metastazelor pulmonare în decurs de un an. Metastazele apar la până la 75% dintre pacienți. Acestea implică cel mai frecvent plămânii (80%), creierul (5 până la 13%) și oasele (6 până la 15%).

Indicatorii de prognostic favorabil ai carcinomului tiroidian anaplazic sunt:

Vârsta mai mică (sub 60 de ani)

Absența metastazelor cervicale sau la distanță

Tumori mici (mai mici sau egale cu 5 până la 7 cm)

Tumori unilaterale

O absență a invaziei locale a țesutului înconjurător sau a implicării ganglionare

O descoperire incidentală a carcinomului tiroidian anaplazic într-un specimen de tiroidectomie

          Trebuie înțeles că, așa cum fiecare persoană este unică, fiecare caz de cancer tiroidian anaplazic se prezintă diferit și răspunde diferit la tratament, deci este dificil de prezis care va fi perspectiva pentru fiecare pacient. Oamenii de știință fac constant progrese în tratamentul cancerelor tiroidiene avansate. Tratamentul este o provocare, dar este important ca pacientul să nu renunțe la speranță atunci când este diagnosticat. Înțelegerea riscurilor și beneficiilor implicate de diferitele opțiuni de tratament este esențială, la fel și sprijinul familiei și al altor apropiați.

Terapiile Țintite/Imunoterapia

Pot fi eficiente în cazuri selectate, în funcție de mutațiile genetice specifice (ex. BRAF V600E).

Vindecarea (remisia completă)

Este posibilă, dar depinde critic de stadiul inițial și de succesul intervențiilor.

Concluzie

Cancerul anaplazic necesită o abordare mult disciplina (chirurgie, radioterapie, chimioterapie, terapii noi) și o stadializare riguroasă, cu speranță crescută în cazurile detectate foarte devreme.